Cand eram mica vroiam sa devin bibliotecara. Imi placeau cartile, mirosul lor, lumea indepartata in care soseam rasfoind numai cateva pagini.
Vedeam biblioteca ca un loc calm si linisit. Mi-am petrecut multe dupa amiezi in cea intunecata de la coltul blocului in care locuiam. Am scris fise, am ascultat discuri vechi, am sters de praf volumele de la litera A sau B sau C... Era locul meu de joaca. Pana intr-o zi cand joaca s-a terminat.
Intr-o dupa amiaza am gasit usa inchisa cu un lacat. In urmatoarele zile la fel. Cand esti mic uiti repede. Asa am uitat si eu de biblioteca de la colt. Si tot asa mi-am ales o alta meserie.
Dragul de biblioteca sau de carti mi-a ramas. Ma atrag cartile, librariile, tot ceea ce tine de hartie in general. Totusi, in perioada intre 20 si de 30 de ani am fost atrasa numai de carti de specialitate. Internetul, teatrul si filmele indepartau cu totul dorinta de a citi.
Drumul meu de acasa pana la servici trece prin centrul orasului. Nu-mi place sa imi schimb drumul. O iau intotdeauna pe langa Loara, urc spre hale, fac la dreapta, la stop ma uit la magazinul cu dulciuri, ajung pe strada ce se opreste parca in inima catedralei, o iau la stanga, trec de scoala, la 8 e intotdeauna plin de lume, trec podul de cale ferata, inca cateva sute de metri, fac la dreapta si am ajuns. Seara, drumul e linistit, lumina e placuta, imi place sa-mi opresc privirea pe fatadele cladirilor vechi, frumos aliniate.
Acum cateva luni am vazut deschizandu-se, pentru prima data, o biblioteca. Privata. Aveam un chec de portocale pe care il duceam lui Anne si totusi am intrat pentru cateva minute. Aceeasi atmosfera, carti asezate in ordine, liniste, doua doamne in varsta, zambitoare, la un birou. 3 cesti de ceai.
Am vorbit. Mi-am adus aminte de copilarie, am cerut sfaturi si am povestit ce imi place sa citesc. Unde sunt si unde as vrea sa fiu. Ce simt si cum as vrea sa traiesc. De unde vin si pentru ce. Am plecat cu multe carti, cu vise si sentimente de bine, cu incredere si dorinta de a reveni, cu o sacosa goala si cu un chec mancat pe jumatate, lasat pe biroul din biblioteca in care voi reveni.
Chec de portocale
Ingrediente
125 g unt moale
150 g zahar
2 oua
225 g faina
1 praf copt
1 lingura lapte
coaja de la o portocala
4 linguri suc de portocala
Preparare
Cu 24h inainte : spalati portocala. Radeti coaja si amestecati-o cu zaharul. Lasati zaharul la uscat.
Dupa 24h : Varsati praful de copt in faina si amestecati cu o lingura. Stoarceti sucul de portocale.
Amestecati ouale cu zaharul pana cand amestecul devine alb, spumos. Adaugati untul si amestecati din nou.
Varsati faina usor amestecand tot timpul. Varsati sucul de portocale si laptele.
Cu cat amestecati mai mult, cu atat checul e mai pufos.
Varsati aluatul intr-o forma de chec.
Puneti-l la cuptor la 180°C timp de 40 de minute.
Pofta buna!
Comentarii
Si, desi obiectual vorbind un tablou este static, al tau este plin de miscare. Are o cadenta aparte si o curgere blanda, plina de arome si praf. De amintiri si simtaminte.
Am savurat cu multa placere aceasta clipa de frumos si simplitate. Iti multumesc!
Cred ca scriu mesajele ca pe un tablou. Incerc sa le fac cu cap si coada, coada prea scurta, dupa mine...
Scrie-mi daca reusesti sa iti deschizi libraria ta!
Multumesc din suflet pentru aceasta noua calatorie!
Sa-mi spui te gog, checul il amesteci cu mixerul asa-i?Si ce inseamna "cu cat amestecati mai mult?" Cam 10, 15, 30 minute?
Multumesc mult.
Ce mai faci ? Stii, si eu mergeam la cea din Piata Amzei.
Checul il amestec cam 10 minute.
Pe curand!
10 minute e bine.Il fac si eu dupa Paste.
Niciodata nu imi placea sa trec pe langa ele.Mi se parea ca au luat cartile dintr-un loc al lor plin de vise si le chinuie plimbandu-le prin lume.