De fiecare data cand mananc o omleta, gandul ma duce la familie.Imi amintesc cu placere de diminetile in care fratele meu imi facea o omleta cu branza topita.
Sau de bunica, care punea putina faina astfel incat suprafata omletei devenea maro si crocanta.Sau tata, o omleta pentru toata familia, la care toata lumea contribuia. Fiecare batea un ou, taia sunca sau cascaval, punea lapte…. Tata ramanea insa seful tigaii !
In Franta am invatat ca ouale se bat foarte putin pentru o omleta simpla.
Exista si o omleta la care oualele se bat foarte bine (uneori albusul se bate spuma si apoi se amesteca cu galbenusurile). Aceasta omleta se numeste « l’omelette de la mère Poulard ».
Doamna « Poulard » a existat cu adevarat si se pare ca facea omleta aceasta pentru pelerinii care veneau la muntele Saint Michel.
Reteta ei era extrem de simpla : ouale batute bine intr-un vas de cupru, se puneau pe foc intr-o tigaie cu putin unt si erau amestecate pe tot timpul coacerii.
Indiferent de cum o preparam, omleta ramane un fel de mancare cald, placut, familial, apreciat de toata lumea.
Si iata omleta mea, pentru doua persoane :
Am servit-o cu o salata de andive in vinegreta.Pentru vinegreta aveti nevoie de :
- 1 lingurita de mustar
- 1 lingura de otet
- 4 linguri de ulei
Amestecati mustarul cu otetul si adaugati uleiul. Sa aveti pofta buna.
Comentarii