Noile aventuri ale lui Sherlock Holmes (biscuiti fini cu ciocolata Bonne Maman)


Imi e dificil sa va povestesc aceasta intamplare aproape neverosimila, cu personaje noi si arome necunoscute.
Sa spunem ca totul a inceput intr-o zi de marti seara. Primavara isi facuse simtita prezenta, in casa cu geamuri larg deschise intrand mirosul primelor flori de zambile si toporasi.
Ca in fiecare an, Filou (Watson, in poveste) astepta cu nerabdare sosirea de departe a celor doi gugustiuci, prieteni "dragi" ce isi construisera, cu greu, cuibul de vacanta sub acoperisul casei vechi. Va spun sincer ca venirea lor era o bucurie numai pentru cel de-al treilea membru al casei, primii doi amintindu-si rapid ca ganguritul zgomotos al pasarilor le va scurta decisiv somnul.
Soarele parasea incet cerul albastru, frigul incepea sa se simta bine...totusi, geamurile casei ramaneau in continuare deschise, Watson opunandu-se in stilul sau caracteristic... (vezi foto : stanga, jos).

In linistea serii, monitorul calculatorului se aprinse brusc, afisand un mesaj alarmant: "Sherlock, Watson... avem nevoie de voi!"
Vestea ca Sherlock si Watson sunt dibaci in descoperirea retetelor industriale de biscuiti se intinsese peste hotare. Mesaje tainice circulau printr-un nou tip de posta numita, bizar, internet.
Faima lor cucerise multa lume, ultimul succes fiind sarbatorit in familie intr-un mod mai putin demn de noua lor pozitie sociala:

Mesajul provenea din Anglia si ii indemna pe cei doi prieteni la o "vanatoare" de retete de biscuiti fini cu ciocolata numiti in Franta : galettes au chocolat Bonne Maman.
Simplu, va spuneti. Nu-i chiar asa.
Desi, de-a lungul timpului, gustasera aproape toti biscuitii din magazine, reteta ceruta le era necunoscuta. Enigma nu era usor de dezlegat.... Cum sa gasesti ingredientele unei retete cand nu ai gustat-o niciodata ?
Mesajul dadea cateva informatii : biscuiti fini, sarati dar si dulci, cu un strat fin de ciocolata.

Cautarea a fost lunga si obositoare. Prietenii au incercat peste tot : carti si dictionare, retetare si caiete vechi.
Ore intregi de munca pana li se urca sangele la cap :


Discutii, intalniri si gustari dupa care incercau sa se racoreasca cum puteau:


Calatorii peste strazi si trotoare, impreuna, dornici sa gaseasca solutia mult asteptata :


Nicio solutie, nicio speranta. Prietenii deveneau din ce in ce mai deznadajduiti, evitand sa mai vorbeasca despre acest subiect, petrecandu-si timpul departe, unul de altul.


Va spun ca situatia nu era usoara, e greu sa iti asumi un esec iar, pentru cei doi prieteni, aceasta situatie era inedita.


Solutia a venit dupa multe incercari si cateva sute de grame in plus si v-o prezint in premiera urandu-va, ca de obicei, pofta buna !
Si cum nu am gustat niciodata faimosii biscuiti, am asteptat aprobarea lui Andreea inainte de a v-o scrie....

Ingrediente
250 g faina
75 g unt
75 g unt sarat
125 g zahar
1 ou
100 - 200 g ciocolata (eu am pus cu lapte dar cred ca biscuitii Bonne Maman sunt cu ciocolata neagra).

Preparare
Amestecati faina, untul, zaharul si oul cu mana pana formati un aluat. Cu cat amestecati mai mult, cu atat biscutii o sa fie mai tari.

Intindeti aluatul cu facaletul, taiati forme rotunde cu ajutorul unui pahar.

Incalziti cuptorul la 150°C, puneti cercurile de aluat intr-o forma tapetata cu hartie cerata.
Puneti biscuitii la cuptor timp de 20 de minute.
Biscuitii trebuie sa fie inca moi cand ii scoateti din cuptor.
Lasati-i la racit.
Impartiti ciocolata in trei parti. Puneti doua parti intr-o cratita pe foc mic. Amestecati cu o lingura de lemn. Luati cratita de pe foc imediat ce ciocolata s-a topit si o amestecatii cu cea de a treia parte.
Luati un biscuit si intindeti ciocolata cu o pensula sau cu o lingurita pe o singura suprafata.

Inlocuiti ciocolata cu lapte cu una alba, presarati nuca de cocos sau fistic sau nuci peste ciocolata.


... Seara coborase incet peste oras, prietenii se linistisera si adormira, in sfarsit, impacati.


Comentarii

deA a spus…
Mersi mult, Irina. Si pentru biscuiti, dar mai ales pentru minunatele poze cu peripetiile lui Filou.
Irina a spus…
Cu placere, imi pare bine ca ti-au placut!
roxana a spus…
Presimtind parca din titlu ca iar e rost de-o poveste faina, m-am asezat aseara frumos in scaun pregatita sa citesc. Dezamagire maxima insa: fiecare incercare de-a accesa pagina ta, primea acelasi raspuns frustrant - "page introuvable"...
Asa ca dimineata, cu speranta ca toata noaptea o fi avut timp s-o gaseasca, am incercat iar. Si... bucurie mare: s-a incarcat!
Excelenta povestea Irina, iar Filou este pur si simplu adorabil!
Cata truda si ce de aventuri, dar cred ca a meritat efortul, caci biscuitii par deliciosi! :-)
Te pup cu drag, Roxana
Irina a spus…
Roxana, fara sa vreau, ieri seara am sters mesajul... Asa ca a trebuit sa il incep din nou dupa catva timp! Imi pare rau ca a trebuit sa incerci de mai mult ori.
Ce e si mai haios e ca am primit cateva mesaje pe mai pentru alte feluri de biscuiti. Asa ca , cine stie, poate fac un serial...
Te imbratisez si eu.
Ina Todoran a spus…
Irina nu il "inchiriezi" putin pe Filou? E haios foc! Dragul de el, ce scump e. Si biscuitii... cred ca se topesc in gura!
roxana a spus…
Mie nu-mi pare rau, ca in felul asta asteptarea a fost mai palpitanta. Pentru tine insa, nu stiu cat de "palpitant" a fost sa reiei scrierea de la inceput...
Iar daca te hotarasti sa faci serialul, eu sigur nu voi rata nici un episod! Si daca e sa apreciez dupa cat de mult a muncit, ori dupa cat de fain vad ca se odihneste in final dupa atatea aventuri... cred ca nici Watson. :-)
Ely a spus…
N-am reusit sa ma concentrez asupra textului din cauza fotografiilor cu Filou. M-a cucerit definitiv. Sa fie sanatos si la fel de frumos o suta de ani!
Irina a spus…
Ina, nu il inchiriez ca nu s-ar intelege bine cu al tau! Al meu e salbatic, scuipa pe toata lumea...numai cu noi e bland si cuminte!
Irina a spus…
Roxana, te tin la curent!
Irina a spus…
Elly, multumim mult. A fost bolnav acum cateva saptamani, acum e bine sanatos!
Niko a spus…
Ce usurare simt de fiecare data cand misiunea e indeplinita cu succes si Filou doarme linistit....
Niko a spus…
Draga Irina, noi va dorim un
Paste fericit!
Sa va bucurati de lumina invierii oriunde veti fi!

Hristos a inviat!
Ginette a spus…
Multumesc de mesaj Irina, numai bine iti dortesc ! Mi-ai adus zambetul pe buze cu acest articol, este absolut minunat, iar Filou este de revista. Sa stii ca si Lizica mea e la fel, doar noi, ai casei, putem pune mana pe ea, in rest oricine vine la noi nu are nici macar bucuria de a o vedea la fata, caci se ascunde imediat. Felicitari pentru prezentare, va pupam cu mult drag !! Lizica si Gina
Irina a spus…
Niko, multumesc pentru urari, ne gandim la voi.
Irina a spus…
Ginette, am crezut ca Filou a inceput sa se schimbe. A stat (suportat) doua zile in spital, odata ajuns acasa parca devenise mai sociabil. Dar nu a durat mult... ieri a revenit la la vechil resentimente! Ma gandesc cum o sa suporte mutatul si imi fac numai griji!