11.04.2010

Buchetul

Primul lucru pe care l-a remarcat a fost buchetul. Trandafiri mari, carnosi, roz. Multi. O mare de petale roz. Infinit de dragoste, sau de incertitudine, sau de speranta, sau de incredere. A bucurat-o si si-a lasat privirea sa descopere mai departe. Nu era foarte inalt, in mod normal nu i-ar fi atras atentia, costumul si cravata il tradau, provenea din lumea celor care uita zi de zi de cei din jur, concentrati intr-o cariera ce nu ii ducea decat spre o singuratate aurita. Dar buchetul era mare si viu. Fata se inveseli brusc, trandafirii erau atat de fermecatori incat transformau gura de metrou in spectacol de bal mascat : lumini, muzica, foc, acrobatii! Femeia din stanga buchetului incepea sa semene cu o cantareata celebra de opera. Barbatul din spate isi misca in ritm cadentat nasul rosu de clovn. Copilul de alaturi se amuza cu dalmatianul ce il tragea vartos de maneca. Schimba imediat melodia pe care o asculta la iPod cu cea care o ajuta sa efectueze de obicei ultimii metri de jogging, peronul din fata ei paru ca se misca din ce in ce mai repede, stanga - dreapta in ritmul ei preferat. In vis, totul devenea culoare si bucurie. Zgomotul metroului stopa net visul. Fata se trezi imediat in gri, in caldura si intr-o mare de roboti grabiti sa iasa la lumina. Urca repede in vagon, alerga spre prima fereastra, o dechise brusc si mai apuca sa vada, inca o data, trandafirii indepartandu-se incet, linistit, aplecati. O mare de trandafiri. Intalnii ochii albastri, sinceri, increzatori si reusi sa sopteasca repede "la revedere".


Tiramisu cu capsuni

Ingrediente
200 g capsuni
10 piscoturi
250 g mascarpone
3 oua
75 g zahar

Preparare
Spalati capsunile. Stergeti-le usor cu un servetel.Taiati coditele.
Taiati 100 g in doua parti, pe lungime. Asezati-le pe o farfurie.
Amestecati celelalte 100 g cu 25 g zahar, puneti-le intr-un blender si adaugati 2-3 linguri de apa. Puneti sucul la foc pana cand incepe sa fiarba. Lasati-l la racit dupa primul clocot.
Amestecati in robot timp de 5 minute cele 50 g de zahar si galbenusurile. Amestecul trebuie sa devina alb, spumos si sa isi dubleze volumul.
Adaugati 250 g de mascarpone si amestecati din nou 3 minute.
Bateti albusurile spuma si adaugati-le usor, amestecand de jos in sus, in crema cu ou si mascarpone.
Treceti piscoturile prin sucul de capsuni racit. Puneti intr-un pahar o bucata de piscot dat prin sirop, adaugati capsunile taiate in doua bucati, adaugati crema. Puteti sa decorati cu pasta de migdale sau cu fructe sau cu ciocolata.
Pofta buna!

24 de comentarii:

Gospodina de Criza spunea...

Asa, da, zic si eu primire.Mi se facuse un dor de tine! Nici nu e nevoie, cred, sa spun cat de mult imi place noua minune cu parfum de roze.
Mi-ai facut duminica frumoasa!

dana spunea...

irina, ti-am lasat doua linkuri spre muffins cu lapte batut la postul cu pricina, sper ca le-ai vazut!
cred ca varianta asta de tiramisu mi-ar placea mai mult decat originalul. incearca piscoturi de casa cand ai timp, sunt simplu de facut si mult mai bune decat cele din comert! eu le-am facut ca parte dintr-o provocare daring bakers, gasesti povestea in indexul de retete daca vrei. pupici!

kzarinne spunea...

irina, draga mea, despre cat de minunat arata noua ta creatie, nu mai spun, pentru ca e o evidenta absoluta! :) tiramisu imi place foarte mult, nu l-am incercat niciodata in varianta asta roz si racoroasa, dar abia astept capsunicile romanesti ca ca-l testez!

bisous!

Roxana spunea...

Mmmm... cat de frumos ai scris! Superb exercitiu de literatura! M-am trezit simtind nevoia sa mai citesc, sa se continue cumva povestea.
Si trebuie sa-ti marturisesc ca ai reusit sa-mi aduci in prezent carti si autori de care mi-era dor si care mi-au incalzit sufletul o buna parte a vietii mele: Mihail Sebastian, Cella Serghi, Alexandru Drumes...
Te imbratisez, iti doresc o saptamana frumoasa si cat mai multe mese in gradina! ;-)

Lory spunea...

Superb!!!

Miha spunea...

Super tiramisu! Iar povestea...minunata! ;)

Anonim spunea...

Minunata povestea, Irina! Se termina cu un "La revedere". Asta inseamna ca povestea va continua? Eu sunt fan inrait al blogului tau si tare mult mi-ar placea ca povestea sa nu se opreasca aici. Si poza e superba, n-am incercat niciodata tiramisu cu capsuni!
Alina

Irina spunea...

GDC, bine te-am regasit ! Imi pare bine ca ti-am facut duminica frumoasa… Pe duminica viitoare ?

Irina spunea...

Dana, acum am vazut linkurile. Multumesc si sper sa le incerc saptamanile viitoare. Ma bucura ca iti place varianta asta de tiramisu. Si noi facem piscoturile acasa cateodata dar m-am gandit ca reteta ar deveni mai complicata daca as adauga si acest lucru. Am tot auzit de daring bakers, participi des?

Irina spunea...

Kzarinne, imi pare bine ca iti place varianta cu capsuni! Sper sa o incerci cat de curand.

Irina spunea...

Roxana, chiar crezi ca scriu bine? Eu tot imi spun ca nu dar imi tot imaginez povesti in metrou sau in tren...asa ca le pun pe hartie. Intre ceea ce imi imaginez si ceea ce iese…e o mare diferenta !
La noi e din nou frig si vant, azi dimineata erau 3°C. Filou fuge de acasa! Duminica l-am cautat pe la vecini, l-am gasit in gradina din stanga... Stie sa sara de pe garduri dar nu sa le urce! Asa ca i-am pus o scara separata si, cu greu cu vai, a revenit acasa… Acum e « pedepsit »…. Cautam o solutie cu Olivier!

Irina spunea...

Miha, bine ai venit si multumesc pentru mesaj. Am vazut multe retete care mi-au placut pe blogul tau. Pe curand!

Irina spunea...

Lory, multumesc mult!

Irina spunea...

Alina, eu as mai scrie dar nu stiu daca scriu bine. Multumesc pentru incurajari!

Roxana spunea...

Irina, chiar CRED ca scrii fain! Si-mi place mult sa te citesc. De fapt, amandurora ne place. :-) Eu cred ca ti-ai definit un stil proaspat si curgator, ce merge pana in profunzimea lucrurilor, fara sa emita judecati de valoare brutale, insa exact atat cat este nevoie pentru a capta cititorul si pentru a-l face sa astepte cu sufletul la gura continuarea.
Este multa viata in ceea ce scrii tu si, in acelasi timp, este ceva bland si placut ca o adiere, chiar in pasajele tale mai triste, cum ai avut in "melting pot".
Cum am scris si mai sus, cand te citesc imi amintesc de literatura interbelica, pe care eu una o simt foarte aproape de inima mea. Iar daca imi permiti sa-ti dau un sfat, acela ar fi "continua, e tare frumos"!

Si la noi e rece, cu un cer cenusiu si imbacsit, de parca stam sub o mare bucata de pasla... Imi pare rau de Filou! Este in perioada in care umbla dupa pisicute, ori inca nu s-a obisnuit cu noua casa?

Irina spunea...

Roxana, multumesc mult.

Irina spunea...

Filou nu umbla dupa pisici, isi urmareste instinctul. Ar vrea sa se plimbe, sa vada ce e mai departe de zidul lui, sa alerge dupa toate pasarile, sa se vada cu pisicul vecin... Sa-si vada de viata lui. Noua ne e frica, el nu a iesit din apartament pana la 3 ani. Prima oara l-am vazut pe acoperisul de la 2, a doua oara in timp ce plangea ca nu putea sa sara din gradina vecinului inapoi acasa. Noua ne e frica de ceea ce i se poate intampla. Vineri il ducem sa ii facem vaccinul anti sida desi acum nu il mai suporta deloc pe veterinar. Am incercat sa ii punem tot felul de bariere care sa il opreasca dar, de fiecare data, a reusit sa gaseasca o cale noua de a scapa.

Anonim spunea...

Irina, si eu ma alatur Roxanei. Scrii minunat, mie imi place mult. Nu cred ca trebuie sa iti pui intrebari, eu zic sa mergi mai departe.
Alina

Roxana spunea...

Mi se pare ca nu puteai cuprinde mai bine si mai frumos esenta a ceea ce se "intampla" cu Filou decat ai facut-o spunand "sa-si vada de viata lui"!
De cand am avut norocul sa-i intalnesc in viata mea pe catelusi, am inteles un lucru in care cred foarte mult in prezent: si anume ca la fel ca noi, animalele au propriul drum de parcurs si propria crestere de urmat. Iar faptul ca ajung intr-o familie sau alta nu este un accident, ci o ocazie de a fi ajutati ori franati in acest proces de catre omul ce le sta alaturi. Stiu ca iti este foarte greu cand te gandesti ca dupa atata timp impreuna, libertatea pe care si-o exploreaza acum il poate lua de langa tine - fie printr-o boala, fie pt ca decide el sa nu se mai intoarca pur si simplu.
Continua sa-l sprijini sa se bucure de viata, asa cum deja ai inceput prin scara ce i-ati sprijinit-o de gard si prin vaccin. Nu-i mai pune bariere. Sigur va simti suportul tau, al vostru, si-n felul asta cred ca veti cunoste si va veti bucura si de un altfel de Filou. :-)
Orice ati decide, eu va tin pumnii sa fie bine pentu toata lumea!

yafa spunea...

Chiar daca trandafirii au ramas undeva in zona in visului, tiramisu e de o realitate extrem de delicioasa. Pupicei

Antzu' spunea...

irina scrie nu te oprii ca ne place:D, frumos tare tiramisu..

Irina spunea...

Alina, multumesc pentru incurajari!

Irina spunea...

Roxana, eu l-as lasa dar inca nu stie sa se descurce, a stat 3 ani intr-un apartament. Imi e frica sa il las, tot aud vorbind prin jur de pisici calcate de masina. Ne mai gandim si noi, si el!

Irina spunea...

Yafa, multumesc mult!
Antzu, imi pare bine ca iti place!