21.04.2010

Placerea de a primi oaspeti

Nu m-am nascut cu placerea de a primi oaspeti. Cu dorinta de a deschide usa si de a spune, fericita : intrati, va asteptam! Sau cu usurinta de a vorbi, de a povesti, de a intretine o atmosfera buna...
Primele incercari ale lui Olivier s-au soldat cu esecuri uriase! Nu scoteam o vorba, stateam foarte putin la discutie si, daca se putea, ma retrageam imediat in bucatarie. Mdaa, Olivier a incasat, de multe ori, de la prieteni, glume de genul : e muta,cat ai platit pe ea, esti sigur ca exista, nu e o fantoma, s.a.m.d.
Olivier e sociabil, are prieteni din facultate, are inca relatii foarte bune cu ex-prietene, maritate de mult timp si la casa lor. A trait la camin si asta explica usurinta cu care incepe o discutie sau leaga prietenii. Usa lui e intotdeauna larg deschisa.Va dau numai un exemplu, la 2 minute dupa ce am aterizat in noua casa, Olivier si-a facut aparitia cu primul vecin pe care il intalnise pe strada, caruia a insistat sa ii arate casa si sa il invite la masa. Nu e absolut deloc cazul meu, extrem de simpla in gandire : familie, casa, masa, servici, calculator. In general fac ceea ce imi place in toate aceste domenii, ele imi iau tot timpul.Altceva chiar nu exista.
Acum cativa ani, ideea de a primi pe cineva in casa ma stresa. Totul trebuia sa fie perfect. Si, ca la romani, masa plina. Fiecare persoana primea, in plus, cate un cadou pentru acasa. Mie nu-mi ardea de vorba dar imi crestea inima cand ii auzeam glumind, vorbind, simtindu-se bine. Aceasta era bucuria mea. Olivier a inteles imediat, cu ceilalti a fost mai greu...
Cred ca Anne a fost prima care a inceput sa ma schimbe. In primul rand, nu e gospodina. Si o afiseaza cu tarie ! Nu calca, gateste foarte putin, curatenia poate sa astepte si ziua de maine. Pasiunea ei e ziaristica, teatrul, muzica, discutiile. Imi plac oamenii cu convingeri si cu pasiuni. Ne intelegem bine.
Anne venea in bucatarie si imi povestea. Se uita la mine cum gatesc, nu o interesa daca ii raspund, doar imi povestea. Astepta sa termin minimul necesar, imi lua farfuriile din mana si le ducea la masa continuand sa povesteasca. De jena sau de politete, trebuia sa o urmez. Si continua minute intregi. Anne poate sa iti vorbeasca o noapte intreaga! Anne are convingeri dar nu judeca. Anne explica frumos, e invatatoare.
Incetul cu incetul, vrand nevrand, am inceput sa ies mai des din bucatarie. Sa stau la aperitiv. Sa raman pe scaun dupa desert...
Poate ca si prietenii lui Olivier s-au mai schimbat, au ramas numai cei, cu adevarat, prieteni. Ne cunoastem mai bine, ne apreciem. Inca sunt stresata cand vine cineva, am impresia ca mancarea nu e gustoasa si ca ar fi trebuit sa fac mult mai multe lucruri. Dar, incetul cu incetul, evoluam.Eu am invatat ca adevaratii prieteni vin intai sa ne vada si apoi sa manance. Iar francezii au un invatat ca romanii sunt intotdeauna darnici cu cei la care tin. Prin vorbe dar mai ales prin gesturi.

Salata cu avocado si creveti in cuiburi de rosii
(reteta preluata dintr-o revista Carrefour)
Ingrediente
8 rosii mari
8 rosii cherry
1 avocado
8 batoane de crab
24 creveti mici decorticati
3 linguri smantana
1 lingurita mustar iute
1 ou fiert
2 linguri de patrunjel
1/2 lamaie
sare, piper

Preparare
Spalati rosiile. Taiati capacele la cele mari, scoateti miezul cu ajutorul unui cutit, presarati putina sare si lasati-le sa se scurga cu partea taiata in jos. Taiati miezul in bucati mici. Procedati la fel cu batoanele de crab.
Curatati avocado de coaja, taiati-l in bucati mici. Amestecati toate ingredientele.
Amestecati smantana, mustarul, oul taiat bucati mici si patrunjelul. Adaugati sucul de lamaie.Varsati sosul peste celelalte ingrediente.
Umpleti rosiile cu salata. Asezati rosiile cherry peste rosiile mari. Serviti rece.
Pofta buna!

22 de comentarii:

Roxana spunea...

Da, prietenii adevarati vin sa te vada intai, sa povesteasca, sa te asculte si sa fie ascultati. Mai apoi si sa manance.
Aici n-am mai primit de foarte multa vreme musafiri si nici n-am mers in vizita... Desi, uneori, mi-ar fi placut.
Cred ca cel mai important este ca atunci cand ne vedem cu cineva sa fie o adevarata intalnire, iar bucuria sa fie de ambele parti.

Gospodina de Criza spunea...

Daaa, daaa, daaa
Je veux faire moi-meme comme ca!
(pune tu accentele si restul, ca stii ca nu le gasesc, mai ales ca la tine masa a devenit "table"! Hi,hi,hi! Te inteleg,e normal. Inseamna ca erai bucuroasa cand scriai despre prietena ta!)
Foarte frumos! Iti dai seama ca le voi umple cu branza, la noi e c...a.(am pus bine punctele!)
Te pup, mi-ai transmis si mie starea ta! Moa,moa!,sau, ca sa fie pe gustul tau,milles bisous peste table! hi,hi!

Irina spunea...

Roxana, asa e! Desi mie imi place si sa le dau de mancare...
Sunt sigura ca in curand o sa ai timp de musafiri, nu?

Irina spunea...

Haaa, asa e. Cred ca nu e prima data cand mi se intampla, incerc sa il inlocuiesc imediat! Merci!

dana spunea...

eu am toane, cand n-am chef de nimeni, dar in general imi place sa am oameni la masa. de fiecare data imi propun sa gatesc ceva care sa fie gata cand ajunge lumea, si de fiecare data fac ceva fussy care tre servit imediat. ma impart cat pot intre bucatarie si conversatie, si asa ajung sa nu mananc mai nimic, doar destul sa ma stresez ca 'lipseste ceva'. stresul e minim vara, cand stam pe terasa si punem ceva pe grill.

Roxana spunea...

Si mie imi place sa le dau de mancare, si pana acum nu s-a plans nimeni. Ori poate ca n-au avut curaj?! Hmm... uite la asta nu m-am gandit! :-))
In ce priveste celalalt aspect, nu din cauza timpului n-au venit ci pur si simplu n-am reusit sa 'ademenim' pe nimeni de aici sa ne calce pragul. Nu ne-am imprietenit cu nimeni atat de tare incat sa ne si vizitam. Poate ca am fost la fel de retinuti si noi si ei.
Dar in curand, sper sa vina, caci tare mi-ar placea si m-as bucura!

Antzu' spunea...

cred ca la faza asta ne asemanam desi stiu sa ma fac placuta nu imi place sa vina musafiri la mine, ma stresez, oare le-a palcut?oare oare?..frumos cum ai scris despre Anne, imi place de ea:)), si reteta imi place..m-ai nimerit...cu avocado-ul si crevetii...:)te pup

yafa spunea...

Draga mea, tare mi-e drag sa vin pe bloguletul tau ca stiu ca voi gasi pe langa o reteta delicioasa un gand, o vorba ce imi caracterizeaza imaginea gospodinei pe care o cunosc putin, dar care mi-a facut deja impresia necesara sa ma intorc mereu...O duminica frumoasa

alison spunea...

o reteta care-mi place,alaturi de intreg post-ul!

Mihaela spunea...

Draga Irina,
f frumoasa prezentarea si totul.
Ai un premiu la mine pe blog, te rog sa treci sa il ridici daca iti face placere!
Cu drag, Mihaela

Anonim spunea...

Irinaaaaa, revinoooo!
Alina

Irina spunea...

Dana, si eu am aceleasi probleme. una e ce planuiesc sa fac, alta aleg sa gatesc, ce imi iese nu iti mai spun!

Irina spunea...

Roxana, cu siguranta ca o sa vina!

Irina spunea...

Antzu, am transmis mesajul. Anne se bucura si spera sa te cunoasca intr-o zi!

Irina spunea...

Yafa, multumesc pentru mesaj. Cred ca ne asemanam, nu?

Irina spunea...

Alison, multumesc!

Irina spunea...

Mihaela, multumesc frumos pentru premiu!

Irina spunea...

Alinaaaa, am revenit!
Imi pare rau, am fost plecata !

www.bucataria-sylviei.ro spunea...

Excelent arata o testez cu prima tura de invitati! Imi place cel mai mult ca are batoane de crabi :) mereu le cumpar si nu reusesc sa le folosesc toata ca nu stiu retet cu el , prezentarea este exceptionala ca de obicei !

Ligia spunea...

Totul arata asa de delicios! Multumim pentru retete si inspiratie!

hapleablog spunea...

Yummi!

teostan spunea...

Avem ceva in comun, si mie imi place sa primesc oaspeti si sa le pregatesc ceva special