09.01.2011

Povestea mea, povestea ei...

Are 89 de ani. Mainile ii tremura si merge greu. Parul ii e alb, alb ca zapada de afara. Sufera in tacere, stiu ca sufera si asteapta. Mie, insa, imi zambeste tot timpul. Ca la inceput. Acelasi zambet, acelasi sfat, aceeasi privire de dragoste si incredere. Are 89 de ani si o cunosc de 11. Timpul trece prea repede, as vrea sa stea in loc pentru ea, pentru mine, pentru alte clipe de fericire.
Uitandu-ma la ea ma simt egoista, stiu. Dar ce om, ce suflet, ce inima, ce zambet cald, ce ochi mari si dragi mie. Cum s-o pierd?
M-a invatat sa stiu sa astept, m-a invatat sa rad, m-a invatat sa privesc inainte. M-a invatat detasarea de lucrurile si oamenii rai, m-a invatat independenta, starea de bine, dragostea.
Sunt azi, in mine, plimbarile in padurea adanca, dimineata, la cules de ciuperci.
Timpul e scurt, trece repede, oare cat o s-o mai ascult? Si ce o sa fie dupa? Gust crema de ciuperci culese dimineata, mana ii tremura usor. Ma fac ca nu vad, nu vreau sa vad. Ma uit in ochii ei mari, dragi mie. Imi zambeste. Ca intotdeauna. Ca la inceput.

Le velouté de Zette

Ingrediente

600 g ciuperci proaspete, culese in aceeasi zi
1 l supa de pui
50 g unt
1 ceapa
1 catel usturoi
4 linguri de smantana
sare, piper
patrunjel

Preparare

Curatati ciupercile si taiati-le in bucati egale. Incalziti supa pana aproape de fierbere.
Curatati ceapa si usturoiul si taiati-le bucati mici.
Incalziti intr-o oala untul pana se topeste. Adaugati ceapa si usturoiul si amestecati cam 1 minut pe foc mijlociu. Adaugati ciupercile si amestecati din nou 4-5 minute.
Adaugati supa, amestecati, puneti un capac si lasati sa fiarba 30 de minute.
Adaugati smantana.
Mixati cu un robot plonjor 2 - 3 minute. Adaugati sare si piper.
Serviti cu patrunjel.
Pofta buna!

P.S. Particip cu aceasta reteta la concursul lansat de SkoobsBooks AICI.
Pentru ca imi doresc o carte a mea. O carte cu retete gustoase, traite si impartasite cu cei dragi . O carte cu povesti si fotografii despre ei, despre mine, o carte cu arome de prajituri si paine calda.

30 de comentarii:

Anonim spunea...

Frumos, Irina. Si trist. Sper sa mai culegi ciuperci si dragoste inca mult timp.

Mihaela spunea...

In aluatul frantuzesc, cel care se desface foite-foite, se pune otet sau zeama de lamaie?

Sidy spunea...

Waw ce frumos !
Acum stau si ma gandesc...ore ce mi-a placut mai mult ?Povestioara redata sau reteta.
Cred ca amandoua...
Iti doresc mult succes si sa ai propria ta carte de bucate.
Multa bafta !

lubita spunea...

Foarte frumos,mi-au dat lacrimile gandindu-ma la mama mea care avea aceeasi varsta cand "s-a dus";de asemenea si supica,delicioasa;iti doresc s-o mai privesti in ochi,multa vreme pe aceasta fiinta care merita respect si succes in bucatarit

Anonim spunea...

Minunat ca intotdeauna. Tot timpul povestea din spatele retetei ma rascoleste.

Lia spunea...

Eu am spus "Adio tata" nu demult.
Am simtit in textul tau,gandurile mele.
Chiar si cadenta scrisului e la fel.
Nu conteaza daca e mama,tata,iubitul, prietena...
Scrii pe hartie 10 vorbe care ascund alte 1000 nerostite.
Am simtit inima mea ,in inima ta....
E greu,pentru ei,e greu pentru noi.
Pentru ei cea mai importanta e demnitatea.E ultimul lucru care le
ramane.
Te pup

MONONOKE KITCHEN spunea...

Preaplin de arome si de sentimente...

Denisa spunea...

Mi-au dat lacrimile...

Bunica spunea...

Te citesc cu mare drag de fiecare data...Am bunici dragi pentru care simt la fel...Greu, trist si frumos in acelasi timp....
Vino in vizita pe la mine, am o mica surpriza pe blog
Te pup

MariaM spunea...

Imi doresc sa castigi concursul,in primul rand pentru mine, recunosc, sa am toate retele impreuna, fiecare cu povestea si imaginea ei.
Ar fi mult mai usor asa, decat sa rasfoiesc blogul de fiecare data cand refac o reteta de aici sau cand recitesc o poveste minunata.
Sigur, cea mai frumoasa,originala si folositoare carte din cate se pot scoate din blogosfera culinara ...
Succes

Anonim spunea...

Mult succes de aici, de departe. Eu vreau cartea ta, o cumpar imediat!
Alex

Raluca spunea...

Succes! Tin pumnii si tare as vrea sa vad cartea!

Irina spunea...

Sper si eu sa mai culeg ciuperci mult timp. Si sa o mai ascult ani intregi!

Irina spunea...

Mihaela, in aluatul frantuzesc nu se pune nici otet, nici lamaie.

Irina spunea...

Sidy, multumesc. Din pacate trebuia sa atasez 3 retete...eu am vazut maxim 3, asa ca am publicat una singura. Ramane pe data viitoare!

Irina spunea...

Multumesc, Iubita pentru mesajul tau. Iti doresc mult curaj si numai bine!

Irina spunea...

Anonim, multumesc mult pentru mesaj!

Irina spunea...

Lia, cat de multa dreptate ai! Multumesc mult pentru mesaj.

Irina spunea...

Multumesc, Mononoke.

Irina spunea...

Cristina, multumesc mult pentru mesaj si pentru surpriza!

Irina spunea...

Maria, stiu ca ai vrea. Si eu am vrut. Din pacate trebuia sa atasez 3 retete...eu am vazut maxim 3, asa ca am publicat una singura. Ramane pe data viitoare!

Irina spunea...

Alex, cine stie? Multumesc pentru mesaj!

MariaM spunea...

Ah, ce rau imi pare, chiar m-am mai uitat prin cateva bloguri culinare acum de sarbatori si nu mi s-a parut nicunul asa de "unitar" ca al tau. Chiar ar fi mers legata o carte.

Irina spunea...

Maria...o sa incerc sa fac ceva pentru tine si pentru mine.

VertAnge spunea...

M-ai emotionat.
Succes la concurs!

hapleablog spunea...

O reteta emotionanta si induiosetoare.Iti doresc numai bine.

Alice Georgiana spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Irina spunea...

VertAnge, l-am pierdut! Nu-i nimic, imi pare bine ca ti-a placut!

maya spunea...

Cause it's a bitter sweet symphony this life...

Marilena spunea...

M-au emotionat mult cuvintele tale incat am inceput sa plang. Mi s-a facut tare dor de parintii mei.
Ai un blog frumos!