20.11.2011

Formula 1

M-am decis sa ma casatoresc intr-o dimineata de sambata, in drum spre o cursa de Formula 1. Pe un drum cu multe flori rosii si case luminoase. Imi amintesc si acum, ca si cand a fost ieri, desi, au trecut ani buni de atunci. 
Eu imi amintesc de flori.
El de Formula 1 : "ma duc la curse de cand m-am nascut, am vazut multe concursuri la viata mea dar, acea cursa n-o sa o uit niciodata, a fost singurul Grand Prix la care a plouat de nu mai vedeam nimic. Ce depasiri, cate abandonuri!".
Deh, fiecare cu pasiunea lui...fiecare cu amintirile sale.
De atunci incoace, cursele m-au insotit mereu, zgomotul masinilor de asemenea, cateodata dimineata devreme, mult prea dimineata devreme. Atunci cand nu mai reusesc sa il ignor sau atunci cand simt ca rezultatul impune un mic dejun copios, gandul ma poarta la cornurile de mai jos, denumite, in gluma, de catre noi, cornurile Ferrari.
Ferrari pentru ca reteta e scrisa de catre o italianca, Anna Moroni.
Ferrari pentru ca, de cele mai multe ori, le umplu cu Nutella.
Dar mai ales, Ferrari, pentru ca sunt foarte usor si, mai ales, foarte repede de facut.

Ingrediente
250 g faina
125 g unt
125 g iaurt
5-6 linguri de zahar (pe care eu nu le mai pun).
1 lingurita praf de copt
1 plic zahar vanilat
Pentru umplutura : nutella, gem, ciocolata, etc.
Preparare
Topiti untul la bain marie, pe foc mic sau in cuptorul cu microunde si apoi lasati-l la racit.
Preincalziti cuptorul la 180°C.
Amestecati faina cu praful de copt. Adaugati zaharul, untul topit si racit si, apoi, iaurtul. Amestecati pana obtineti un aluat, nu mai mult de 1-2 minute.
Intindeti aluatul, taiati-l in triunghiuri. Veti obtine cam 6 - 8 bucati, in functie de marimea dorita. Puneti cate o lingurita de Nutella la baza fiecarui triunghi apoi rulati.  Asezati-le intr-o tava antiadeziva. Puneti tava la cuptor 20 de minute. Lasati cornurile la racit, presarati zahar pudra si serviti. Sunt foarte fragede si se pastreaza bine 2-3 zile intr-o cutie metalica.
Pofta buna!

31 de comentarii:

Andreea spunea...

O daaa....vreau si eu un mic dejun cu cornuri din astea, Ferrari sau orice marca ar fi ele! Dar asa sa fie! Multumesc pentru reteta! Am sa le incerc negresit!

alinutzika spunea...

mm..ce delicii..

alison spunea...

strasnice cornuri!ca si amintirile...:)

liana spunea...

Arata excelent, trebuie sa le incerc! Iar povestea m-a facut sa rad imaginandu-mi fata care face cornuri in vajaiturile Formulei 1 :))

http://moderngirl.jurna.ro/ spunea...

Frumoase amintiri alaturi de asa cornuri...

Mirela spunea...

Par foarte fragede, ma tenteaza, desi am probleme cu sucitorul! :))

Bucate apetisante spunea...

Admiram blogul tau cu voce tare.
Ce frumos scri, ce poze frumoase ai.

Mihaela spunea...

Splendide amintiri, splendide cornulete, splendida prezentare :)

Jo spunea...

Hi there,

I'd like to introduce to you a new website www.foodepix.com that we have
just recently launched. Foodepix is a photo gallery of delicious and mouth
watering food.

We've seen your blog and we love your pictures and recipes. We would love
to invite you to register with foodepix.com and upload your images.

Hope to see you there. :)

Thanks.

roxana spunea...

Imi place tare mult colajul de fotografii, reda atat de bine atmosfera calda de casa linistita, cumva rustica si asezata! M-ai facut sa visez cu ochii deschisi catre un "poate" posibil, in viitorul nu foarte indepartat...

Altfel, cornurile sunt absolut delicioase! Intamplator folosesc o reteta (aproape) identica si gustul mi-e foarte cunoscut. :)

Antonina spunea...

Cred ca-i Raiul pe Pamant la tine !! minunate poze !! Despre cornulete delicioase tare.. doar ca eu am ramas cu gandul la imagini ;) pupici

Miriam spunea...

Ce frumos!

Ma crezi sau nu, dar chiar zilele astea m-a apucat o pofta nebuna de deserturi simple si romanesti (motiv pentru care azi fac salamul tau de biscuiti) si chiar ma gandeam in mod special la cornulete :)

Ce frumos si ce bine pica postarile tale mereu. (Si povestile... magice.)

Anonim spunea...

Vazusem reteta asta la Laura A. acum cativa ani. Nu stiam ca reteta e de Anna Moroni pe care o stiu de la TV. Imi place mult cum scrii si imi plac toate povestile tale. La fel si fotografiile. Revin de fiecare data cu mare placere.
Silvia Dumitrescu

catkitchen spunea...

Prezentarile tale sunt extraordinare , felicitari !!!
Cat despre F1 si Ferarri , am si eu un mare pasionat langa mine , doar ca noi vedeam cursele la Tv , iar de vreo 2 ani pe priector , insa stiu cat de mult si-ar dori sa vada live o cursa F1 .... frumoasa poveste , frumoase amintiri aveti !!!

Brindusa spunea...

Foarte interesanta reteta. Eu foloseam de obicei mai multa grasime, dar ideea cu iaurtul e f buna.
Multumesc pentru frantura din viata ta :)

Irina spunea...

Buna Andreea, cred ca o sa iti placa cornurile, cu siguranta ca poti sa adaugi seminte in aluat, mi-au ramas in minte de la biscotti...

Irina spunea...

Mutumesc, Alinutzika, frumoasa fotografie de prezentare!

Irina spunea...

Multumesc, Alison. Toate bune?

Irina spunea...

Exact asa, Liana. Aceleasi zgomote timp de mai mult de o ora....

Irina spunea...

Multumesc, Moderngirl!

Irina spunea...

Mirela, aluatul e fraged si se tine bine. Incearca-l, sper sa te ajute sa treci peste "complexul sucitorului".

Irina spunea...

Mutumesc mult, Bucate apetisante!

Irina spunea...

Multumesc, Mihaela!

Irina spunea...

Hi, Jo. Thank you very much for your invitation. I'll take a look and write to you soon.

Irina spunea...

Roxana, sunt convinsa ca o sa-ti realizezi visul. In Romania sau in alta parte.

Irina spunea...

Antonina, raiul e inainte de a ma apuca de facut mancare. Apoi...

Irina spunea...

Multumesc, Miriam, sper sa iti placa salamul de biscuiti sau cornurile.

Irina spunea...

Silvia, multumesc mult, Laura A. are un blog? Reteta e scrisa de o italianca, Anna Moroni, e usoara si se face imediat!

Irina spunea...

Cat, cursele nu se mai tin in Franta de cativa ani, din cand in cand, Olivier se duce in Belgia. Dar, el, si toti cei din jur, asteapta ca la anul Formula 1 sa se tina, din nou, aici. Ei spera, eu mai putin!

Irina spunea...

Brindusa, multumesc mult de tot. Cu iaurt, aluatul nu e gras deloc.Sper sa iti placa.

Teo spunea...

Frumoase, si reteta si povestea :) Mi-e drag mereu sa iti citesc blogul, chiar daca nu si apuc mereu sa iti trimit comentarii! Te pup si iti doresc Sarbatori Fericite si un CRaciun Delicios! :)