21.04.2010

Placerea de a primi oaspeti

Nu m-am nascut cu placerea de a primi oaspeti. Cu dorinta de a deschide usa si de a spune, fericita : intrati, va asteptam! Sau cu usurinta de a vorbi, de a povesti, de a intretine o atmosfera buna...
Primele incercari ale lui Olivier s-au soldat cu esecuri uriase! Nu scoteam o vorba, stateam foarte putin la discutie si, daca se putea, ma retrageam imediat in bucatarie. Mdaa, Olivier a incasat, de multe ori, de la prieteni, glume de genul : e muta,cat ai platit pe ea, esti sigur ca exista, nu e o fantoma, s.a.m.d.
Olivier e sociabil, are prieteni din facultate, are inca relatii foarte bune cu ex-prietene, maritate de mult timp si la casa lor. A trait la camin si asta explica usurinta cu care incepe o discutie sau leaga prietenii. Usa lui e intotdeauna larg deschisa.Va dau numai un exemplu, la 2 minute dupa ce am aterizat in noua casa, Olivier si-a facut aparitia cu primul vecin pe care il intalnise pe strada, caruia a insistat sa ii arate casa si sa il invite la masa. Nu e absolut deloc cazul meu, extrem de simpla in gandire : familie, casa, masa, servici, calculator. In general fac ceea ce imi place in toate aceste domenii, ele imi iau tot timpul.Altceva chiar nu exista.
Acum cativa ani, ideea de a primi pe cineva in casa ma stresa. Totul trebuia sa fie perfect. Si, ca la romani, masa plina. Fiecare persoana primea, in plus, cate un cadou pentru acasa. Mie nu-mi ardea de vorba dar imi crestea inima cand ii auzeam glumind, vorbind, simtindu-se bine. Aceasta era bucuria mea. Olivier a inteles imediat, cu ceilalti a fost mai greu...
Cred ca Anne a fost prima care a inceput sa ma schimbe. In primul rand, nu e gospodina. Si o afiseaza cu tarie ! Nu calca, gateste foarte putin, curatenia poate sa astepte si ziua de maine. Pasiunea ei e ziaristica, teatrul, muzica, discutiile. Imi plac oamenii cu convingeri si cu pasiuni. Ne intelegem bine.
Anne venea in bucatarie si imi povestea. Se uita la mine cum gatesc, nu o interesa daca ii raspund, doar imi povestea. Astepta sa termin minimul necesar, imi lua farfuriile din mana si le ducea la masa continuand sa povesteasca. De jena sau de politete, trebuia sa o urmez. Si continua minute intregi. Anne poate sa iti vorbeasca o noapte intreaga! Anne are convingeri dar nu judeca. Anne explica frumos, e invatatoare.
Incetul cu incetul, vrand nevrand, am inceput sa ies mai des din bucatarie. Sa stau la aperitiv. Sa raman pe scaun dupa desert...
Poate ca si prietenii lui Olivier s-au mai schimbat, au ramas numai cei, cu adevarat, prieteni. Ne cunoastem mai bine, ne apreciem. Inca sunt stresata cand vine cineva, am impresia ca mancarea nu e gustoasa si ca ar fi trebuit sa fac mult mai multe lucruri. Dar, incetul cu incetul, evoluam.Eu am invatat ca adevaratii prieteni vin intai sa ne vada si apoi sa manance. Iar francezii au un invatat ca romanii sunt intotdeauna darnici cu cei la care tin. Prin vorbe dar mai ales prin gesturi.

Salata cu avocado si creveti in cuiburi de rosii
(reteta preluata dintr-o revista Carrefour)
Ingrediente
8 rosii mari
8 rosii cherry
1 avocado
8 batoane de crab
24 creveti mici decorticati
3 linguri smantana
1 lingurita mustar iute
1 ou fiert
2 linguri de patrunjel
1/2 lamaie
sare, piper

Preparare
Spalati rosiile. Taiati capacele la cele mari, scoateti miezul cu ajutorul unui cutit, presarati putina sare si lasati-le sa se scurga cu partea taiata in jos. Taiati miezul in bucati mici. Procedati la fel cu batoanele de crab.
Curatati avocado de coaja, taiati-l in bucati mici. Amestecati toate ingredientele.
Amestecati smantana, mustarul, oul taiat bucati mici si patrunjelul. Adaugati sucul de lamaie.Varsati sosul peste celelalte ingrediente.
Umpleti rosiile cu salata. Asezati rosiile cherry peste rosiile mari. Serviti rece.
Pofta buna!